Trăiești cu pasiune pentru ceea ce faci.
Mănânci cu poftă și te bucuri de răsărit.
Găsești plăcere într-o carte care te ține cu sufletul la gură.
Dar oamenii din jurul tău împăștie individualism și lipsă de respect.
Cum te găsești și cum mai simți când cei din jurul tău nu mai simt nimic?
E greu. E greu să fii când lumea te împinge să nu mai privești dincolo de curtea ta.
E și mai greu să iubești omenirea când ea te împinge și dorește să nu o mai privești.
Să fim, totuși, schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.
Să fim, să simțim și să iubim pentru că aștia suntem noi și nu pentru că ceilalți sunt asemeni nouă.
Să fim modele pentru copiii noștri.
Să realizăm pentru mulțumirea personală și admirația copiilor, nu a părinților noștri.
Practic: să privim înainte căci înapoi nu ne mai duce nicăieri.
Suntem cărarea mai puțin bătătorită.
Dar suntem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu