Noptile pierdute

Cand eram mai... "tineri"... parintii ne spuneau sa nu ne pierdem noptile prin baruri si discoteci.
De ce oare se numesc nopti pierdute acele nopti pe care le petreci cu prietenii pana in zori?
Noptile nedormite peterecute vizionand filme pana la epuizare?
Noptile in care faci dragoste pe indelete si iti revii la realitate cand rasare soarele...
Sunt, de fapt, nopti castigate.
Timp pe care l-ai folosit pentru a crea amintiri in loc sa dormi si sa uiti ce ai trait in respectiva zi.
Au ele, noptile, ceva sublim.
O putere de a permite ce lumina zilei interzice.
O putere de a dilata timpul.
Pentru ca intr-o noapte incap de doua ori mai multe ore ca intr-o zi (cine le traieste, stie ce spun).
Si inca ceva. De obicei, noptile sunt cele mai placute.
Pentru cei alesi care nu le muncesc.
Fie ca dormi sau le "pierzi", le umpli cu lucruri capabile sa te faca sa spui "ce bine e".
Se spune ca noaptea e sfetnicul cel mai bun.
Deci au si abilitati terapeutice.
Ce sa mai, cred ca marea descoperire a secolului nostru sunt noptile.
Unele pierdute si altele castigate.
Ore intregi de placere pentru creer sau trup, intr-un intuneric protector.
Noaptea, suntem toti super eroi. Intre asternuturi, in vise sau pentru prieteni la un pahar de bere.
Castigati-va noptile, nu le mai pierdeti!