Superwoman si o scrisoare

      Cand iti dai seama ca meriti titlul de Superwoman? Cand reusesti sa strecori de toate intr-o zi de doar 24 de ore. Cand gasesti timp sa iti savurezi cafeaua cu de toate dimineata ca apoi sa mergi la munca pana la ora 13.30 ca mai apoi sa ajungi la medic si sa pui copilul a carei nanny esti la somn. In timp ce doarme, mai faci si un aluat de paine ca sa aveti cu ce va juca cand se trezeste. In timp ce se joaca, gasesti timp sa pregatesti si cina. Pana se pune la somn, reusesti sa faci si un dus. Dupa dus, ai avea timp sa iei cina dar preferi sa iti pregatesti programul pe a doua zi. Gasesti timp sa te pui si in pat si sa porti o conversatie de suflet cu omul de langa tine. Si apuci sa si dormi o vreme inainte de zori. Sa nu mai vorbesc ca am avut vreo 5 minute sa si fac planuri si sa visez cu ochii deschisi sau ca am bagat in masina de spalat haine niste rufe.Vreti sa va spun ca am avut timp si sa imi iubesc catelul?  Da, azi sunt sigura, sunt o Superwoman si sunt mandra de asta!
        Iar daca tot am deschis subiectul sufletelului care imi ocupa zilele, am sa va prezint o scrisoare care o scriu in cap de cateva zile. Scrisoarea unei nanny catre "obiectul muncii" ei:

        Copil iubit,

        De fiecare data cand ma uit la chipul tau mic in timp ce dormi vad fericire. Ma uit la zambetul tau cand te joci si uit cate rele exista in lume. Te vad invatand in fiecare zi ceva nou dar mi-as dori sa te opresti aici. As vrea ca ochii tai sa nu vada niciodata lumea asta asa cum e. Sa o pastrez pentru tine cat se poate de roz. Ba chiar sa ii pun si o funda imensa sa te poti bucura de ea in fiecare dimineata. Esti lumina mea in fiecare zi. Langa tine, imi permit sa uit de lumea care ne inconjoara. Noi doua suntem echipa imbatabila de ignorare a realitatii. In lumea noastra mica, totul se rezuma la rasul tau, la fata ta cand spui "ce bine e" sau "ce bun e".
       Adultii cand spun cuvantul "dadaca" se gandesc la responsabilitate. Ei nu stiu cat de mult lucrezi tu la treaba asta. Ei nu stiu, ca in mare parte, tu faci toata munca. Nu pot sa vada ca eu invat mai mult de la tine decat tu de la mine. Ei nu stiu cat de usor ar fi totul daca am fi toti atat de sinceri si inocenti cum esti tu. 
       S-ar putea, ca peste ani, amintirea mea sa dispara din gandul tau. Ce stiu sigur, e ca mintea mea nu va putea sa te uite. Ca lectiile care mi le predai tu acum, pe cand credeam ca sunt matura, sunt de neuitat. Nu ne poti invata pe toti sa fim din nou copii. E suficient ca ma inveti pe mine!

Dadaca ta